Interviul de noapte

(fragment)

–      De ce in viziunea ta totul se reduce la iubire?

–      Intrebarea e formulata gresit. Nimic nu se reduce pana la iubire, ci totul incepe de la iubire. Fiindca am fost lipsit de ea, am inceput sa o studiez. Da, da, sa o studiez. E un subiect fundamental al creatiei. Care trebuie privit din cele mai radicale colturi. Fiecare face parte din ea si fiecare isi are rolul sau. E un mecanism care are nevoie de noi. Un mecanism care nu functioneaza fara oameni, indiferent cat de rai sau buni n-ar fi. Cu totii suntem unici, doar ca trebuie sa aflam prin ce. De aia si am inceput sa o studiez.

–      Lumea zice ca esti o persoana ce  a suferit si acum vrea sa fie auzit, e adevarat?

–      Ti-as spune ca sufera mai mult cel care a zis asta, dar eu prefer sa analizez si sa invat ceva. Eu am inceput sa simt trecutul. Cuvintele trec prin mine si ma inspira sa le scriu. Ele imi soptesc, fiidnca nu am incetat sa le ascult. Cuvantul a fost primul si va fi ultimul.

–      Ce-i moartea pentru tine?

–      E atunci cand ai ramas singur si nu te mai iubeste nimeni.

–      Iti este frica de ea?

–      Nu mai mult decat singuratatea. Dar simt ca voi afla cum e si asta.

–      De ce?

–      Da-mi alta intrebare te rog…

–      Ai o categorie care mi-a atras atentia si mi-a placut cel mai mult „You are my dream” si postul „Tu esti visul meu din intuneric”. Pot sa zic ca ti-ai facut debutul cu el. Citindu-l, doream sa te intreb, tu chiar ai visat-o?

–      Da si nu o data. O creez in fiecare noapte inainte sa adorm. O ademan cu gandurile mele, iar in somn ea imi apare sub forma unui vis. Eu intotdeauna mi-am dorit sa am o sotie si copii. Sa am o familie, carei-a sa-mi pot dedica viata si sper ca El ma va ajuta. De aia si ma gandesc la ea in fiecare noapte. Familia e o ramura a iubirii ce te umple cu emotii efervescente. Pentru mine ea este motivul pentru care trebuie sa traiesc.

–      Am putine momente care ma lasa fara cuvinte si asta e unul dintre ele… Si asa cum mai am dreptul la o intrebare, am sa ti-o adresez sub o alta forma. Esti printre putinele persoane ce merita ascultate.

–      Nu zi asta. Fiecare merita, fiindca cu totii avem istorioara noastra. Trebuie doar sa asculti si sa fii atent. Cu totii suntem unici prin ceva, doar ca trebuie sa fii atenta. E ceea ce suntem invatati de mici, iar noi cu totii o uitam treptat ce crestem… Am avut placerea sa-ti raspund intrebarilor tale, sa ai o seara cat mai frumoasa.

–      Hey ,dar inainte sa pleci, zi-mi te rog frumos, ce-ti doresti cu adevarat cel mai mult?

–      Sa fiu auzit.